Ion, Maria și… rugăciunea de la geam

Ion pleacă, ca în fiecare seară, la lucru cu căruța, iar Maria rămâne acasă, pregătindu-se să facă prăjituri. De ce? Pentru că trebuia să vină amantul. Totul mergea conform planului, dar soarta intervine.

Pe drum, căruța lui Ion se strică – o roată sare din loc. Ion, fără să stea pe gânduri, decide să se întoarcă acasă. Când ajunge, Maria îl întâmpină surprinsă. Ion, la fel de surprins, o întreabă:

– Vai, da’ de unde ai știut că o să mă întorc acasă?

Maria, cu un zâmbet reținut, îi răspunde liniștită:
– Am presimțit eu așa.

După o masă bună cu prăjituri proaspete, cei doi se pun în pat. La un moment dat, Maria observă ceva la geam. Amantul venise și aprindea farurile mașinii în semn de „semnal”.

Maria se ridică brusc din pat, iar Ion o privește nedumerit:
– Ce faci, Marie?

Maria îi răspunde calm:
– Mă duc să mă rog.

Deschide geamul și, cu mâinile împreunate, începe:
– Tatăl nostru cel de afară,
Nu ție rândul astă seară.
Pace-n cer și pe pământ,
Mâine seară ești la rând!